Dupa 10- 20 de ani, dar nu de Dumas…
…sau ghid de supravietuire la intalnirile cu fostii colegi de liceu.
Intai de toate, stau si ma intreb, de ce se organizeaza astfel de intalniri? Ce te poate motiva sa vrei sa te intorci in acel timp in care erai nesigur, stresat, ciudat, inhibat, pe scurt, perioada de cautari si suspine a adolescentei. (Dupa cum se vede, plec de la premiza ca putini sunt cei care au savurat viata de liceu, majoritatea privind actiunea ca mine, de pe margine). Considerand ca, in general, pastrezi contactul cu oamenii de care te simti apropiat, care iti devin prieteni sau conteaza in vreun fel pentru tine, urmeaza sa te intalnesti cu indiferentii si cei cu care nu rezonai. De ce vrei sa-i revezi? Este o ocazie, pentru tine, sa-ti confirmi ce mult ai evoluat, cat esti de bun acum, sa te desprinzi, sa alungi timpurile care poate te-au bantuit o vreme? Este, poate, un prilej de marketing de afaceri, situatie in care toata lumea mimeaza bunastarea sociala si financiara… Sa fie oare curiozitatea principala forta care te impinge la astfel de reuniuni, vrei sa tragi cu ochiul la finalul telenovelei desi tu nu, nu te uiti la astfel de spectacole, si nici la televizor de altfel… Oricare ar fi motivul, sau toate laolalta, iti amintesc, draga prietene arhitect, ca te vei descurca minunat, pentru ca:
1. Esti arhitect. Esti cel mai interesant om din incapere. E un statut social greu de surclasat. Lumea se uita la tine cu usoara invidie. Ei nu stiu daca ai de lucru…sau ce venituri ai. Daca te intreaba, schimba vorba. Spune ca ai niste proiecte in desfasurare si esti foarte, foarte ocupat. Nimeni nu trebuie sa stie ca n-ai mai lucrat cu adevarat din 2008 toamna…
2. Ai gusturi imbatabile. Esti imbracat elegant, dar accesibil, modern si simplu, dar cu efect wow retinut. Recomand ceva pe negru.
3. Esti semi abordabil in tacerea ta. Privirea ta spune tot…si nimic. Poti oricand discuta despre orice, ai exercitiul vorbei ridicat la nivel de arta. Stapaneste-ti sarcasmul si inghite-ti ironiile, sunt totusi, colegii tai…
4. Evita evocarile din liceu. Nu iti mai amintesti prea bine… Fii tu cel care ataca – tu pui intrebari, nu raspunzi la ale altora.
5. Ai grija ce bei si cat bei. Recomand un pahar de vin rosu, e classy.
6. Fii gata sa combati rautati de genul: “Cine e de vina pentru dezastrul urbanistic in care ne scaldam?” si sa folosesti eschive daca ti se cer sfaturi gratuite precum “Am si eu un apartament pe care nu stiu cum sa-l amenajez, daca vrei sa te uiti la schita, nu ti-ar lua prea mult…si vreau sa daram si un perete”.. etc.
7. Nu da prea multe informatii despre familia ta. Teribil cum unii se afunda in tot felul de detalii care nu intereseaza pe nimeni… totodata, nu vorbi prea mult despre arhitectura, nu trebuie sa lasi impresia ca viata ta graviteaza doar in jurul muncii tale, desi, poate, e adevarat…
8. Nu te lauda cu burse obtinute in facultate, mastere absolvite sau premii de arhitectura, NU intereseaza.
9. Evita sa pomenesti cat suferi tu in aceasta meserie, cum te consuma actul creatiei si cum societatea nu intelege casta ta. Vezi punctul 5.
10. Critica pertinent, in cheie comica, amenajarea interioara a restaurantului sau barului care gazduieste intalnirea voastra. Apoi imparte cartile tale de vizita.