Dialog
Stimate client,
Credeam ca intre noi s-a cimentat o relatie, ca impartasim aceleasi valori si am avut o viziune comuna in cadrul procesului creativ care a dus la materializarea minunatei structuri arhitecturale pe care o locuiesti acum cu familia ta. Iti amintesti de consultarile noastre, de dialogul continuu si sustinut care a slefuit forma si a rafinat schitele initiale, tinand cont de modul tau de viata, de dorintele si modul in care simti tu arhitectura, de tendintele de design actuale, totul pe muzica de Brahms si in deplina armonie si intelegere reciproca?
Ei bine, am trecut intamplator pe langa casa ta, a noastra, daca pot spune asa si am constatat cateva lucruri ingrijoratoare, (de unde prezentul mesaj):
Gardul metalic transparent, menit sa asigure o buna vizionare a obiectului de arhitectura si contribuind compozitional la acesta, a primit o imbracaminte suplimentara de policarbonat, care nici macar nu e transparent, culoarea virand usor in albastru arctic;
Ferestrelor dinspre Sud le-au fost adaugate pe interior jaluzele verticale;
Parapetul terasei situate deasupra accesului a fost si el inchis cu policarbonat, de data aceasta transparent, clar.
In speranta ca discutiile noastre despre arhitectura vernaculara si cea senzoriala nu au avut vreo influenta nefasta asupra schimbarii de imagine la care s- a ajuns si intrucat dispun de o imaginatie monstruoasa care imi ruleaza la infinit secvente cu modificari posibile si probabile, am nevoie de explicatiile si de asigurarile tale ca sa pot depasi acest moment greu din viata si cariera mea… Plus cateva fotografii cu casa nealterata pentru Anuala.
Cu ganduri bune, Arhitectul.
Stimate arhitect,
Te asigur ca am pretuit cu adevarat colaborarea noastra, m-ai invatat si am inteles armonia si frumusetea simplitatii… am fost orbit de albul lui Richard Meier, de ordinea lui Kahn, betonul lui Corbusier… atras de infinita transparenta a lui Philip Johnson… Am fost vrajit de relatia simbiotica pe care casa urma sa o aiba cu peisajul inconjurator… de modul sublim si discret totodata in care ea urma sa isi gaseasca forma si expresia unica, ca un implant perfect articulat cu exteriorul si inglobat firesc in viata familiei mele.
Dar, vezi tu? Eu am vecini, si lor nu le pasa de ideologia care sprijina conceptul. Le pasa insa de nevasta- mea. Asa ca… imi trebuiau jaluzelele si gardul inalt opac. A, iar copiii se catarau pe balustrada, trebuia sa fac ceva. Iar la interior am inchis bucataria, pentru ca mirosea a gratar in toata casa. Cam atat…
Cu parere de rau pentru Anuala… al tau indatorat, Clientul.
