Poate ca vine un moment in viata ta cand planetele se aliniaza si soarta iti surade- vei putea avea casa ta!

Obtinuta cu credit sau mostenire, cu bani stransi cu greu sau castigati la loto, aspectul acesta este prea putin important pentru discutia de fata. O vezi, se contureaza parca in fata ta, tragi aer in piept si incepi sa iti imaginezi cu pulsul pacanind in urechi cum va fi ea… si de aici se desfasoara doua scenarii posibile:

–          Dupa cateva foi mototolite pline de schite tremurate, dupa discutii serbezi cu sotia si sub presiunea cunoscutilor care te intreaba ce mai faci cu casa, cu ce vrei sa o acoperi, cand te muti, cauti un architect. Nu iti recunosti lipsa de expertiza dar oricum ai nevoie de el pentru autorizarea constructiei. Cum il gasesti, cum colaborezi cu el, sunt subiecte ce merita disecate in alt articol;

–          Insisti sa o visezi… si casa incepe sa te bantuie, silueta ei te apasa, e in ceata dar totusi aproape… trebuie sa te concentrezi mai mult… hai ca poti, doar esti o persoana inteligenta si ai vazut multe la viata ta. Incepi sa studiezi  internetul si sa cumperi reviste dedicate de arhitectura si design. O data ai sansa sa fii creatorul casei tale. Timpul trece si adauga presiune peste eforturile tale. Dar taramul pe care pasesti e ademenitor si descopera mereu alta fateta care merita a fi investigata- constructii verzi, independenta energetica, de ce nu? Prietenii incep sa te priveasca cu respect – esti un guru al lucrarilor de constructii, cunosti materialele, poti vorbi ore in sir despre avantajele alegerii unei anumite centrale termice- dar si compasiune, pentru ca noua ta pasiune se transforma usor, usor, in nebunie.

Acestuia din urma ii scriu cu prietenie si sinceritate, plecand de la premiza ca nu economia unui onorariu de arhitect te face sa refuzi confortul colaborarii cu un specialist (s-ar putea ca usa de la intrarea casei tale sa coste mai mult), ci aceasta Fata Morgana a creatiei care este in fiecare dintre noi. Opreste-te! Pierzi timp si aduni frustari care te indeparteaza de visul tau.

Imi amintesc, cu un zambet in coltul gurii, de primul meu “client”. Eram inca studenta cand o ruda a unui vecin m-a rugat sa ii ofer un sfat cu privire la viitoarea lui casa. Am pasit cu emotie in sufrageria de bloc intesata cu schite si planuri, creioane si foite. In colt, pe masa, ma astepta o cafea si un platou cu sandvisuri cu icre. Domnul, pensionar, ma privea usor incruntat, dar nerabdator sa-si prezinte creatia. Sotia domnului isi freca mainile si ma intreba la fiecare 5 minute daca nu mai doresc ceva de baut. Nu a fost un succes. Mi-a fost imposibil sa il conving pe acest  domn simpatic si educat, dar incapatanat, ca schitele lui nu au aplicabilitate practica. Ca nu poate construi o casuta izolata, deoarece trebuie sa se alipeasca la calcanul vecinului… ca exista regulamente de urbanism care trebuie respectate. Chiar si fara alipire, casuta desenata avea 2 metri si jumatate latime si doua etaje, fiind foarte aproape de ce deseneaza pustii de la gradinita.  Dupa un timp de discutii anoste, a concluzionat ca sunt prea tanara si poate are nevoie de cineva cu mai multa experienta pentru dezvoltarea proiectului sau. Si-a strans foile si ne-am despartit cordial, dar amandoi dezamagiti. Eu, intelegand atunci cat e de importanta abilitatea de bun comunicator in meseria mea.

Au urmat multi alti clienti, de care m-am apropiat cat m-am priceput si cat m-au lasat.  Pe toti am incercat sa-I protejez uneori de ei insasi, straduindu-ma sa explic de ce fac anumite alegeri, in ideea educarii lor intr-ale arhitecturii, ca sa inteleaga de ce schita lor e doar , poate, un punct de pornire si nu finalul.

De aceea, iti spun tie, viitor posesor de CASA, exorcizeaza arhitectul din tine si cauta un arhitect adevarat:

–          Leapada-te de orgoliu si de dependenta de Internet; asa cum nu te tratezi de o afectiune urmand sfaturile pseudo avizate citite in mediul virtual, tot asa nu vei gasi acolo raspunsul perfect modulat pentru problema ta.

–          Gandeste-te ca vei fi, oricum, co-autor al casei tale, rolul tau in formularea datelor de tema fiind hotarator pentru modelarea produsului final. Lucrul cu un arhitect trebuie sa fie o experienta pozitiva si amuzanta, iar rezultatul final, croit si adaptat perfect nevoilor si bugetului tau, satisfacator pentru ambele parti.

–          Nu ma intelege gresit- informeaza-te! Un arhitect va aprecia un partener care ii  intelege  limbajul si propunerile si colaborarea va decurge mai lin daca stii de la inceput ce iti doresti. Dar, te atentionez, un architect nu iti va oferi niciodata ce ii ceri*, ci ceea ce tu si familia ta are nevoie, acel spatiu unic care iti reflecta personalitatea si stilul de viata, dincolo de functionalitate. Treaba arhitectului e sa te asculte, sa distileze informatia primita, sa o traduca in limbaj propriu si sa ti-o prezinte, spre evaluare si aprobare.  * Daca totusi se intampla asa ceva, fugi, renunta la colaborare! Cand spun arhitect, ma refer la un profesionist pasionat, posesor de coloana vertebrala.   

–          Si mai e ceva. Daca tot stii acum cat de importanta e comunicarea, relatia dintre tine si architect, trebuie sa stii si ca, uneori, intre voi nu exista compatibilitate. Daca acea chimie menita sa transforme ideile in franturi de viata lipseste, din vina oricaruia dintre voi, esti liber si te sfatuiesc  sa cauti alt architect.