Inspiratie, ieri si azi
Pe vremea studentiei mele, informatiile de nisa privind arhitectii si arhitectura veneau din doua surse principale: biblioteca facultatii si libraria de la Sala Dalles (mai tarziu putin, Carturesti). Asta, daca nu cumva proveneai dintr-o familie de arhitecti si beneficiai fara prea mare efort de resursele inaintasilor in materie de carte tiparita. Acestea fiind exceptii, majoritatea colegilor mei urmau acelasi traseu de miscare Browniana, accelerata de apropierea unei predari de proiect- biblioteca, bar, librarii, bar, atelier, bar, biblioteca…
Biblioteca era un loc de rendez- vous, prilej de a vedea si de a fi vazut. Util? Daca gaseai ce cautai, da, dar de multe ori cartile relevante pentru tema erau deja imprumutate. Am multiplicat in alb/ negru sute de pagini din reviste, ca poate ajuta, stand la cozi infernale si agitandu-ma, ca toti ceilalti de altfel, ca sa stiu mai multe si sa-mi creez premizele ca sa gandesc mai bine. Dar deh, eram tanara, era frumos.
Albumele de arhitectura de la Dalles erau minunate, lucioase si colorate. Prezentau detalii nemaivazute, rezolvari elegante, materiale folosite unde te astepti mai putin, cladiri care iti taiau rasuflarea si iti cucereau inima. Pentru noi ca studenti, aceste comori erau scumpe, ne permiteam rar sa cumparam pentru noi si strangeam bani de la mai multi ca sa cumparam cadou de ziua cuiva un Siza sau Calatrava. Caci da, e scump sa fii student arhitect, este nevoie de sustinere financiara serioasa ca sa te poti dedica cu adevarat studiului. Sustinere iti trebuie si ca sa fii arhitect, ideal e sa lucrezi din pasiune, fara incrancerarea nevoii de a-ti asigura traiul din ce produci, dar divaghez. Fructul oprit din cauza pretului prohibitiv era cu atat mai ademenitor, asa ca pelerinajele la Sala Dalles, spre rasfoirea si mangaierea paginilor cerate erau aproape zilnice.
Pe atunci, Internetul era la inceputurile sale, pe dial-up acasa si in cafenele specializate in oras. La inceput eram si noi, cautarile pe Google cu ochiul aruncat pe ceas, ca doar costa toata distractia, erau stangace si nu dadeau mereu roade, iar frustrarea crestea odata cu setea avida de cunoastere in domeniu.
Pe vremea aceea, a mai aparut o moda si, sa spunem idee de a fenta statu-quo- ul, de a scurtcircuita caile batute de ceilalti si a ne upgrada proiectele cu idei imprumutate de la cei mai buni- abonamentele la reviste de arhitectura din strainatate. Reviste de profil erau si la noi, dar putine si intr-o prezentare mai putin atragatoare. Continutul abunda in texte, pe cand noi cautam cu foame pozele. Asa ca, pe riscul nostru privind serviciile asigurate de Posta Romana, am fost cativa abonati temerari la revistele Detail si El Croquis, unele dintre cele mai apreciate si vanate branduri din biblioteca facultatii. Eu am avut abonament la “Detail” si nu, nu am primit toate numerele. Dar angajatii revistei au fost hmm, nemti, si mi-au retrimis doua numere ratacite in drum spre mine, determinandu- ma sa ii iubesc si mai mult.
Alte surse de inspiratie au fost excursiile de studiu si bursele, experiente memorabile pentru orice student din mai multe puncte de vedere. Interactiunea directa cu operele de arhitectura este, fireste nepretuita, superioara oricarei reprezentari grafice, antrenand toate simturile spre intelegerea intentiei, contextului, efectelor. Putini aveau insa posibilitatile financiare pe care o excursie in strainatate le presupunea iar lupta pentru burse in strainatate era acerba, nefiind atat de multe oportunitati ca acum. Materialele de studiu ale studentiei mele erau, preponderent, in format de hartie.
Acestea fiind spuse, zambesc rasfoind virtual un Internet mustind azi de informatii si filosofez nostalgic pe tema evolutiei lucrurilor. Ce usoara a devenit cautarea de muze… cata informatie si cat timp economisit cu un click banal… Acum, pe Scridb. com gasesti atat de cautatul altadata Neufert, normative, aproape orice! Zeci de site-uri sau bloguri te aduc la zi cu ce se mai construieste si pe unde, te poti abona la newslettere, poti intra pe site-urile firmelor de arhitectura, poti citi carti…
Dar poate si incrancenarea din trecut a folosit la ceva, ma gandesc, ridicand privirea din ecranul monitorului, si asta nu doar pentru ca tinzi mereu mai aprig spre ce nu ai, iar ce ti se ofera pe tava nu prezinta niciodata acelasi interes. Castigul meu e in mare parte fizic, colorat si cu foi lucitoare- este mica si frumoasa mea biblioteca de arhitectura…
