O vara ciudata
Acest articol este departe de a fi o cugetare nostalgico filosofico mobilizatoare, precum panseurile de pe Facebook, condimentate cu imagini atent alese, menite sa imi inspire zilele si sa imi lamureasca ascunsele cotloane ale spiritului uman si ale vietii, in genere.
Aceste randuri nu sintetizeaza esenta verii abia trecute, trasand concluzii sau recomandari.
Aceasta postare nu este pentru tine, nu te intereseaza, te poti opri aici din citit.
Pur si simplu trebuia sa scriu undeva, ca uit si e pacat.
Jucam cu copiii telefonul fara fir, in incercarea de a face chestii impreuna si a mai combate prin crearea de minunate relatii interumane cafteala constanta dintre cele doua gingase domnisoare.
Ilinca ( 5 ani) ne spune la ureche lucruri dragute, de felul- ma casatoresc cu mamica mea sau il iubesc pe taticul meu iar eu transfer, constiincioasa, informatia catre Mara (2 ani). Ea pare ca pricepe, e serioasa si atenta. Dar, de fiecare data, de fiecare data, de fiecare data, pronunta clar si tare acelasi mesaj al telefonului- O VARA CIUDATA!
Nu-i ciudat? …