Sa vorbim arhitectureza
Draga schita ce nu vei deveni vreodata constructie,
Dupa cum stii, “less is more”, asa ca vei ierta minimalismul acestei epistole. Clientul a respins conceptul din care ai luat nastere. Nici randarile si nici macheta nu au convins. Nici constrangerile sitului, ale PUZ-ului, pozitionarea fata de punctele cardinale sau masca de umbra. Design-ul tau a fost clasificat drept simplist si prea ortogonal, in timp el cauta ceva mai contemporan si feminim, cu multe curbe. I-am spus ca esti doar un draft, o prima idee. Am argumentat, fireste, ca noi nu facem forme de dragul formei. Am cerut detalii. Mi-a aratat o revista cu retete de torturi. Pe pagina 2, dupa tufa de hortensii, in spatele doamnei care prezenta zambind produsul de patiserie obtinut, se vedea usor descentrat silueta unei case mai texturata decat prajitura si gradina cu flori deopotriva. Partiul nu surprindea datele de tema iar volumul parea o intalnire infocata dintre Pantheon si un Palazzo venetian. Plastica fatadei mi-a indus o stare de lesin din care m-am recuperat cu greu. Degeaba am insistat pe utilizarea peretelui cortina, spunand ca sticla dizolva granitele dintre exterior si interior. Clientul vrea obloane. Sotia lui vrea ferestre frantuzesti. In plus, nu este de acord cu orientarea axei tale spre directia aleasa de mine intrucat doreste crearea unui efect monumental al accesului … si simetrie. Iar acoperisul verde, care te-ar fi incadrat perfect in peisaj si vecinatati… ei bine, bugetul proiectului nu permite asemenea extravagante, desi nu ar trebui sa stea in calea creativitatii.
Pe scurt, ceea ce isi doreste este o dihotomie, imposibil de realizat structural, provocand legile gravitatiei, ale logicii si ale esteticii; cu probleme privind iluminarea si total disproportionata ca scara. In conflict cu comunitatea locala si regulile de urbanism. Acum stii. Deci, fara invidii si cu orgoliul intact, treci in portofoliu.