Micuta mea floare de cires
Am fost una dintre iubitoarele de non culori, toata tineretea m-am imbracat destul de sobru. In mod firesc, cand a aparut pe lume primul copil, o fetita, am acceptat timid hainute colorate in garderoba ei, parca reinvatand cum sa le combin si sa le asortez. Da…inceputurile au fost grele. Am ales nuante desaturate de rosu, verde, galben, albastru, si alb, crem si gri. Rudele au ridicat din spranceana la gri, eu la roz. Tot ce primeam roz era aruncat pe raftul cu “niciodata sau de dat mai departe”. Cand a mai crescut si a inceput sa mearga, a urmat perioada de mers la joaca in parc, la leagane si nisip, unde mi s-a parut firesc sa adopt un stil lejer, ca doar nu era sa o impopotonez cu rochite lungi in care de-abia sa poata pasi. Cu blugi si tricouri, fara cercei, si foarte, foarte agitata, parea, ce-i drept, un baietel, mai toti adultii din parc referindu-se la ea astfel, spre enervarea mea. Ei, da, nu respect codul culorilor, nu are cercei si nici par nu prea are, dar daca va veti uita mai bine, veti vedea cu siguranta acei ochi superbi cu gene lungi de fetita… Cu toata frustrarea mea, nu am simtit o clipa nevoia sa o imbrac mai… feminin.
Ei…si a urmat o perioada frumoasa, in care brusc, brotacelul s-a transformat intr-o printesa cu parul lung si buclat, prins in codite, iar pe plan intern, cu un apetit grozav pentru rochite, funde, margele si posete. Iar de aici incolo, totul s-a schimbat… Culorile au navalit gramada in dulapul printesei, cu rozul capitan, toate calculele mele privind asortarea garderobei au esuat, ea dorind sa aleaga singura tinutele cotidiene, in cele mai inedite combinatii, iar la urechi au aparut cercei colorati, deocamdata un soi de abtibilduri special gandite pentru fetite cu parinti milosi.
Ma simt coplesita uneori de multimea de hainute de pe care urla bulinele si inimioarele. De cele mai multe ori insa, a inceput sa-mi placa. E adorabila asa, o mica domnisoara energica si hotarata, cu preferinte clare, si e adorabila in roz, o prinde bine. Iar pe langa ea, mica mea floare de cires, printr-un bizar proces de difuzie sau refractie sau rezonanta a inceput sa prinda culoare si o mamica iubitoare de negru, alb si gri.